Un film excelent, un scenariu foarte bun,
actori care s-au pliat foarte bine pe roluri.
Ingmar Bergman, face artă într-o vreme vitregă. Gândurile regizorului
prind viaţă şi intră bine pe fiecare cadru. Punerea camerelor şi a luminilor
fac din Bergman cel mai bun regizor. Filmul nu este uşor. Privitorul trebuie să
fie dispus să vadă un film de artă în care scenele se succed cu rapiditate şi
se observă insistenţa pe bokeh şi cadru de detaliu. Autorul ne prezintă două vieţi ce caută
iubirea acolo unde dezamăgirea înmugureşte. Fiecare dintre cele două femei
poartă pe umeri o poveste şi o pasiune pentru viaţă. Vârste diferite, suferinţă
identică, iubirea! Tânăra, o brunetă abia trecută de douăzeci de ani. Nervoasă
asemeni tinerilor şi îndrăgostită de un marinar cam necioplit. Femeia matură,
trecută de patruzeci de ani, afişază o siguranţă ce ascunde în spate o suferinţă
veche. O dragoste rămasă fără gravitaţie.
